blogdinamo

Posts Tagged ‘derby’

Steaua – DINAMO 0-1

In Campionat, Meciuri, Opinii on mai 1, 2011 at 15:54

A mai trecut un derby si ne mai bucuram inca o data de Pasti, zi nefasta pentru spurkkati din cate se pare. Dinamo reuseste inca o data victoria aducand ca si anul trecut numarul maxim de puncte in confruntarea cu jegosii de la periferie. Multe avem de reprosat echipei noastre in acest sezon insa o astfel de seara, minunata, ne mai alina supararea si ne face sa zambim cu satisfactie si cinism catre victimele noastre, care de cand au pierdut campionatul in Groapa nu se mai regasesc in fata noastra, jucand cu genunchii tremurand si cu pampersii plini de fiecare data.

CRONICA MECIULUI
Dinamo a inceput cu urmatoarea formula: Balgradean – Barboianu, Grigore, Moti, Bordeanu – Torje, Kone, C. Munteanu, Alexe – Danciulescu, Ganea. Pe parcurs au mai intrat si Margaritescu, Tucudean si Bakaj. Formula de inceput devine deja clasica mai ales de la mijloc incolo, apararea fiind inca in cautari cu oameni care nu confirma pe posturi pentru a fi batuti in cuie.

Dinamo a inceput timid jocul preferand sa astepte prima mutare a stelistilor. Acestia au prins ceva curaj si atacau ei de zor dar steril, previzibil si lent. O singura data poarta noastra a fost in real pericol, prin sutul subtil al lui Moti care a lovit imparabil bara transversala. In rest Balgradean si-a cucerit propriul careu cu interventii bune, mai ales la suturi de la distanta, dar si centrari, iar Moti a reusit sa nu mai gafeze esential pentru a permite deschiderea scorului. De partea cealalta ai nostri au mai scos capul de cateva ori, dar nu au reusit sa nimereasca spatiul portii cu suturile din afara careului.

Pauza a fost de bun augur pentru noi, echipa fiind mai bine aranjata in teren. Spurky au mai incercat ceva dar dupa 15 minute au cazut fizic, moment in care ai nostri au pus stapanire pe joc. Golul nu s-a lasat mult asteptat, Torje a inscris cu capul la o centrare excelenta de pe dreapta de la C. Munteanu aducand bucurie in galeria noastra, liniste in restul stadionului si panica in randurile echipei gazda. Totul s-a rupt pentru spurkkati, pe atacurile lor scria „Disperare” mai ales ca simteau ca nu prea au nici o sansa sa mai scape neparliti. Cartu l-a bagat pe marele Maicon in teren insa acesta nu s-a remarcat decat prin jocul de maini, henturi si coate in gura. Onofras are spre final o ocazie imensa insa reuseste de la 7 metri sa trimita cu capul peste poarta. La randul lui Ando a mutat calm, cu Tucudean in locul lui Ganea pentru a ii tine pe stelisti in alerta in aparare, apoi Margaritescu al doilea inchizator si spre final Bakaj in locul eroului Torje. Imediat dupa gol ghenarii au dat drumul si la repertoriul de miloaga, cersind penalty la orice faza, cartonase galbene, rosii, orice numai sa obtina ceva. Arbitrul Avram, spre meritul lui, nu s-a lasat induplecat, demonstrand inca o data ca spurkkatu’ fara arbitru este o echipa de jagardele imbracate in rosu si albastru. Finalul a venit in cele din urma, moment in care a inceput sarbatoarea la galerie, cu Torje adus in carca pentru cantarile de rigoare. Totul e bine cand se termina cu bine !

GLUMELE ZILEI
Imediat dupa meci, probabil cu o partitura dinainte pregatita, Bisisica Mimi a inceput sa tune si sa fulgere despre petarde care ar fi fost aruncate in tribuna de jucatorii dinamovisti inainte de inceperea meciului. „Infractionalitate domle”, „Au vrut sa dea foc la stadion” urla idiotul, vizibil turbat de rezultat si dornic sa arunce vina oriunde si cat mai departe de umerii proprii. Pana la urma moaca plouata l-a dat de gol, omul ne-a mai demonstrat inca o data ca este un perdant las. Dar gluma zilei apartine lui Dinamore, culeasa de pe comentarii, la care nu m-am putut opri din ras:

Dar de Cartu de ce nu zice nimeni nimic???!!! Cum a reusit sa introduca cele 11 petarde pe teren!!???

Desigur au fost si altele, gen: „Surdu pare un autist al fotbalului” (Dinu) sau „Aseara am jucat prost, va inchipuiati ce iesea daca jucam bine” (Badea) sau „Se pare ca si TORJE a fost introdus pe teren ascuns in fulare….! ” (din nou Dinamore) dar prima a castigat premiul de frumusete. Amuzanti au fost si „specialistii” de studio care il judecau la pauza pe Torje ca fiind cel mai slab de pe teren sau comentatorii care remarcau cu naivitate ca „echipele de azi se pot intalni in finala cupei” (adica … sa fim seriosi). Amuzanti au fost si cei de la gaşca slugilor proastetv care analizau zborul (traiectoria si dinamica) fularelor din mainile jucatorilor in galerie judecand ca unele fulare zburau mai repede decat altele, dovada clara, nu-i asa, ca erau torte inauntru, cusute cu grija, iar unele mingi erau mai grele dupa cum erau manevrate de jucatori, semn clar ca spumele spurkkatilor curg in valuri si suporta din ce in ce mai greu orice infrangere in fata noastra, desi marea majoritate a oilor a inceput sa se resemneze, mioritic, la situatie (cititi situl fanilor stelisti pentru detalii). Nu stiu daca Bissy o sa incerce sa castige meciul la masa verde, oricum nu conteaza, dar nu m-ar mira, poate asta era „Planul B” in cazul foarte probabil in care o sugeau in teren. Succesul din cazul Bricheta ii incurajeaza si oricum nu mai au nimic de pierdut ci dimpotriva. Toate acestea insa nu fac decat sa sporeasca placerea si satisfactia pe care am cules-o Ia meci.

CONCLUZII
Dinamo, intr-adevar, nu a jucat minunat luni seara dar jocul este in crestere. Nu putem avea pretentii ca de la o zi la alta o echipa care abia se formeaza sa evolueze la nivele foarte inalte. Echipa este insa tanara si de perspectiva, in mod clar, iar daca ea va fi pastrata atunci va da rezultate. In aparare surprinde inca o data Moti, cu evolutiile lui slabe, dar cum imi sublinia un prieten Moti joaca mai nou pe partea stanga si se pare ca nu ii prieste. Grigore a fost sigur pe el si de baza in aparare. Pe laterale Barboianu si Bordeanu si-au facut datoria. Mijlocul a functionat ca lumea doar in repriza a doua, mai ales prin travaliul lui C Munteanu. Atacul a fost complet invizibil, spurkkatii erau foarte atenti cu Ganea si Danciu pe de o parte insa trebuie mentionat si serviciul slab pe care acestia il primeau de la linia mediana. Una peste alta Ando mai are de lucrat la coeziunea dintre compartimente si dupa cum citim in ziare va avea timp suficient pana in anul 2013.

Reclame

Dinamo – Rapid 3-2

In Campionat, Meciuri, Opinii on august 20, 2010 at 11:19

A trecut si etapa 4a peste noi, intr-un fel care nu il vom uita prea curand. Dinamo a noastra, echipa de suflet, a reusit un 15 minute de vis intorcand un rezultat greu intr-o victorie mare, parcurgand traseul de la agonie la extaz in doar cateva minute magice.

CELE DOUA FETE ALE MECIULUI
Dinamo a inceput in formula urmatoare: Naumovski – Homei, Moti, Gatat, Bazzi – Torje, Margaritescu, Kone, Ad. Cristea – Cristea, Niculaie.

Nu stim ce si cum, vedeam doar efectele pe teren in prima repriza. Dinamo avea un joc insipid, care practic striga la adversari: „Baaah, veniti sa bagati gol”. Ceea ce rapidistii au inteles repede si dupa cateva ratari Herea inscrie pentru 0-1. Apoi tot el rateaza ca un ageamiu, din 6 metri cu toata poarta in fata, reuseste sa dea pe langa ! Apoi Bozovici il copiaza. Pe finalul reprizei Rapid mai rateaza insa inscrie din nou prin Herea si totul se uita. De partea cealalta remarcam un sut naprasnic a lui Garat de la 40 de metri respins cu greu in corner de Bornescu, de la vinclu.

Penele erau zburlite, Sumidica se batea pe piept, in tribune se croncanea adanc, lumea era a lor iar ei erau imparatii. Eh, pana la proba contrarie insa. Dupa pauza Ganea intra in locul lui Andrei Cristea, toti se mira (inclusiv ai nostri) Celalalt Cristea are o lovitura de colt care sterge bara, faza ce avea sa anunte iuresul. Apoi Ganea inscrie, la o faza la care a primit pasa cu capul de la Niculaie. Apoi, nici bine nu s-a repus de la centru ca Rapid devine sac de box. Ratare imensa pt Dinamo, apoi inca un gol Ganea, dupa un bombardament la poarta lui Bornescu. Apoi Torje ingroapa oaspetii cu un sut la care Bornescu a ramas statuie. 3-2 in 14 minute ! Rapid are o tresarire de orgoliu, rateaza egalarea, dar fiind o echipa destul labila psihic (chiar si mai mult decat noi) nu reusesc sa treaca peste moment. Deh, nimeni nu le-a explicat ca 2-0 este scor deosebit de periculos. Meciul se cam taie, finalul aduce eliminarea lui Garat dar nu si egalarea dorita de aviari, asa ca cele trei puncte revin lui Dinamo. Pe merit ? Greu de spus.

PE BUNE SAU PARIU ?
Dupa cum ne-am obisnuit deja, meciurile lui Dinamo trebuie privite si din perspectiva pariurilor. Un 2 pauza/1 final avea cota de cam vreo 30. La pauza, Dan Udrea daca ar fi pariat pe Dinamo ar fi putut castiga de 13,5 ori miza. Nu putem sti daca giulestenii si-au mascarit singuri meciul sau daca altceva s-a intamplat, Cert e ca daca rezultatul arata 3-2 pt Dinamo tot e bine, cineva acolo a invatat metoda „Urziceni United”.

PENTRU CEI CE AU PLECAT LA PAUZA

Tuna ziarele si stirile la TV despre cei din galeria lui Dinamo care la pauza au cedat psihic si au parasit stadionul. Mda, or fi ei cativa, nicidecum „jumatate din galerie” si e de inteles. Avem imagini pe site cu spurkkati din galerie care au parasit un derby cu Dinamo, chiar la ei in ghena in min 30 ! E poate normal, unii vin la stadion cu niste sperante iar cand acestea sunt naruite cedeaza si pleaca. Altii raman insa, iar cateodata nu sunt dezamagiti. Personal m-am dezvatat demult de obiceiul de a parasi stadionul, de la memorabilul meci Dinamo – FC Arges 3-4, in anii 70, cand am parasit incinta la scorul de 1-3. Mi-a parut rau, desi finalul nu a fost fericit pentru noi. Am regretat faptul ca am pierdut increderea in echipa mea si am lipsit de acolo poate cand aveau nevoie cel mai mult de incurajarile mele ! (Dinamo a revenit la 3-3 dar a incasat pe final un gol penibil si a pierdut meciul si campionatul). Nu stiu cat ar fi contat, dar numai gandul ca „poate-poate” m-a facut sa jur ca pe viitor voi astepta fluierul final pana sa o tai acasa.

UDREA – PE LISTA „PROSTILOR SATULUI”
Nici bine n-a terminat Tzepelin de mancat rahatul care i-a iesit din creier, in plina emisiune in direct la TV, ca iata un nou idiot vine tare din spate pentru a-i lua locul. Dan Udrea, invitat la emisiunea din pauza meciului, si-a dat si el drumul la prostie explicand el „stiintific” cum Dinamo este o echipa de 2 lei care nu e in stare de nimic. Patiti fiind totusi, gazda atentiona: „Baah, vedeti ca Dinamo revine si nu se stie”, dar Danut, cu flerul lui de „gazetar sportiv de fotbal, domle” explica publicului larg cum ca e posibil ca Dinamo sa revina dar el, geniul, nu crede. De asemenea sansele la campionat ale lui Dinamo erau, dupa mintea creatza a idioteniei sale, nule. Nu ne mira, Udrea, un spurkkat din cei mai jegosi posibili, mancator de rahat profesionist si un ofticos notoriu, care nu ezita sa denatureze realitatea in articolele scrise in fituica lui, nici nu putea gandi altfel. Pentru el zdiaoa imputita este mereu cea mai buna, iar daca nu e o sa scrie el la ziar pana convinge lumea ca este ! Ce ne mira insa este cum de specimene de inteligenta atat de redusa, total paraleli cu fenomenul fotbalistic, sunt cei care practic au fraiele informatiei in domeniu si mai apar si la TV sa faca de ras rasa umana. Dar in fond,ďż˝ de la standardul „clanul Becali”, cam orice e posibil

DINAMO – Steaua 2-0

In Comunicat, Meciuri, Opinii on martie 22, 2010 at 11:47

Dinamo s-a impus pentru că a jucat fotbalul gîndit de pe bancă şi nu din tribuna oficială. Chifla lui Zapata din final a reprezentat imaginea Stelei de ieri.

Acestea sînt meciurile care transformă acest  sport numit fotbal într-un sport denumit rege. Derby-urile. În adevăratul lor înţeles, cel de dicţionar, cu două adversare din acelaşi oraş, nu cel mediatic, care implică orice echipă aflată în lupta pentru un obiectiv. Derby-urile pe care le discuţi a doua zi la serviciu cu şeful, care ţine cu ceilalţi şi aşa ai ocazia să-i oferi puţine momente ironice în colaborarea zilnică, ori, după caz, să-i suporţi şi altceva în afara excesului de zel ori a prelegerilor despre criza mondială.

Derby-ul României e un pic altfel. Pentru ca România e un pic altfel. Zilnic, suporterii lui Dinamo şi cei ai Stelei îşi iau micul dejun citind în ziare sau ascultînd pe diverse posturi cum echipele lor favorite au devenit subiect de discuţii, periculos de frivole pentru viitor, din partea unor şefi pe care nimeni nu i-a vrut, dar pe care toţi trebuie să-i suporte. Zilnic, jucătorii celor două echipe-fanion ale fotbalului românesc se descoperă din ce în ce mai rar în ştiri şi se întreabă dacă într-adevăr sînt ei care contează sau sînt doar personaje secundare.

Astfel de derby-uri sînt cel mai la îndemînă prilej de a demonstra cine sînt ei. Dacă sînt fotbalişti ori jucători de fotbal, ajunşi printr-o conjunctură a destinului să îmbrace tricoul pe care alţii l-au făcut celebru înainte.

Aseară, în Ştefan cel Mare s-a jucat fotbal. Aşa, românesc, dar s-a jucat. Cu posibilităţile lor, cei ce-au fost pe teren au arătat că merită şi ei să fie în prim-plan, nu doar să stea la cheremul ifoselor unui finanţator sau altul.

Dolha şi “Ceasul” Stelei

Dinamo era echipa cu mai multă nevoie de un rezultat pozitiv. Şi cum Marius Niculae a putut intra chiar şi fără să-şi scoată o coastă, Ţălnar a ales să-l scoată el din echipă pe Kone, foarte bun la Cluj, pentru a-l plasa în linia de mijloc pe Alexe, dar şi a-l ţine în afara lotului pe Zicu. Inspiraţie de nota 10, de 3 puncte şi de reintrare puternică în lupta pentru titlu.

Steaua avea o oarecare marjă de eroare, iar Stoichiţă a ales să meargă pe formula ghicită de toată presa. Nici o surpriză şi o inovaţie, retragerea lui Ovidiu Petre în centrul defensivei, poate şi pentru că acest compartiment simţea lipsa unui “Ceas” care să ştie să dea ora exactă. Apoi, de ceas a fost nevoie la mijloc, unde a fost mai exact, dar atunci cînd un astfel de model rămîne în urmă e greu să-l restartezi.

Ţălnar a gîndit inteligent mergînd pe mîna blamatului, inclusiv de proprii şefi, Dolha. Urmarea, Dolha a fost impecabil, de unde se vede că mult mai bine simte fenomenul cineva venit din iarbă, chiar fără haine de firmă şi trabuc de fiţe.

Stoichiţă nu l-a ascultat nici el pe guralivul patron şi i-a dat încredere lui Zapata, în locul “preferatului” Tătăruşanu. Columbianul n-a fost rău 80 de minute, oricum nimic de reproşat la primul gol, însă ceea ce a făcut la cel de-al doilea ţine de noroc, de soartă sau de pedeapsă divină, nu neapărat pentru el.

Alexe, iar Alexe, pînă la urmă, Alexe
Dinamo a început contondent. 4 mari ocazii în ceva mai mult de 10 minute, Niculae, Cristea şi de două ori Alexe. Ultimul, bine legat din punct de vedere fizic, a ratat două ocazii în situaţie de “unu contra unu” la interval de cîteva minute, nepermis totuşi pentru un atacant ce se vrea de clasă mondială, dar a transformat în gol lovitura liberă bătută de Boştină şi deviată inteligent pe spate de Goian. A fost răsplata oarecum firească a unei prime reprize mai bune făcută de Dinamo, căci fotbalul îi premiază de regulă pe cei care-l joacă nu neapărat pe cei care aşteaptă.

Pentru că Steaua, scăpată de iureşul din debut, n-a avut curaj să încerce mai mult, deşi poate conjunctura astrală – vezi ratările amintite – spunea că s-ar putea obţine mai mult. Singura ocazie a oaspeţilor a fost, de fapt, un ofsaid, căci Kapetanos s-a dovedit doar egoist, nu şi inteligent, nelăsîndu-i mingea lui Szekely, care era în joc, spre deosebire de el.

“Gafata” iese la rampă
Stoichiţă şi-a dat seama de eroare şi Steaua a început repriza a doua mai hotărîtă. Un corner, un pic de presiune şi cam atît însă. Cu cîteva excepţii, Steaua n-a lăsat o imagine deloc bună, jucătorii săi părînd derutaţi de conflictul suporteri – patron, neştiind de ce parte s-o apuce.

“Roşul” regulamentar al lui Golanski, dincolo că a lăsat Steaua în doar doi fundaşi de meserie, a rupt de tot echilibrul derby-ului, Dinamo gestionîndu-şi superioritatea, nu doar numerică, permiţîndu-şi luxul de a-l face pe Bratu să simtă din nou gustul fotbalului adevărat şi aruncînd, la final, graţie lui Zapata, o căldare de umilinţă asupra eternului rival. Şi obţinînd triumful ce-o include cu multe argumente într-o luptă pentru titlu ce devine mai europeană ca niciodată.

Steaua – DINAMO 0-1

In Campionat, Meciuri, Opinii on august 31, 2009 at 11:51

Pentru ca i-am dominat mental. Pentru ca i-am speriat cu meciul de la Liberec. Pentru ca am intrat in teren si ne-am dus peste ei. Pentru ca am marcat repede si ne-am aparat sus. Pentru ca am contraatacat deznadajduitor de bine… Pentru ca am fost concentrati, inspirati. Pentru ca am avut atac mai bun, mijloc mai bun, aparare mai buna, banca de rezerve mai buna.

Pentru ca le-am spus inainte de meci ca venim 1.000 de insi, fara fete si toti peste 1.75. Pentru ca au crezut asta, desi nu a fost asa… Pentru ca am intrat in peluza cu o ora inainte si le-am cantat „va fute DINAMO”. Pentru ca la final le-am subliniat: „v-a futut DINAMO!” Pentru ca am cantat tot meciul si inainte si dupa. Pentru ca galeria lui Dinamo a ajuns sa-i strige in ghencea, lui Danciulescu, ceva de neimaginat in urma cu 8 ani: „ESTI CAINE PANA LA MOARTE!”

Pentru ca, asa cum fac de obicei, n-au stiut sa-si exploateze avantajul publicului de acasa. Pentru ca le-a lipsit sudul. Pentru ca i-a dezavantajat terenul. Pentru ca nu i-a ajutat arbitrul. Pentru ca n-au stiut ce ii asteapta! Pentru ca superioritatea noastra i-a timorat. Pentru ca un singur mesaj bine facut nu face cat o coregrafie reusita si nici nu iti poate ridica prestatia galeriei la nivelul UNICULUI derby…

Steaua – DINAMO

In Campionat, Meciuri, Opinii, suporteri on mai 8, 2009 at 16:03

PE EI!

Derby, fratilor! Am trecut prin toate, am rapus multi, am fost raniti de altii, dar acum am ajuns pe buza prapastiei, iar pe partea cealalta, plini de disperare si horcaind ca niste miei injunghiati de Pasti, sunt eternii spurkkati. „Unu contra unu” si doar „unul” va supravietui. Trebuie sărit asupra lor exact atunci când ei sar asupra noastră şi, calcând pe ei, să-i împingem în prăpastie, pentru a putea trece NOI de partea cealaltă!

Mentalităţi, trăiri, ambiţii, orgolii, TOTUL ne separă.  La poluri opuse, singurul adevăr cu care şi noi şi ei suntem de acord este DERBYUL. Avem un fotbal prea modest pentru a putea considera şi alte meciuri la acelaşi calibru. steaua – Dinamo… E vorba de ură, de dispreţ, de trăire la intensitate maximă, dăruire totală şi… izbândă! Da, e un fel de război. Paşnic totuşi, spre disperarea presei înapoiate…

Înaintea derbyului, mobilizarea vine de la sine şi nu se bazează pe palmares, pe tradiţie, pe statistici sau pe calcule. E pur şi simplu vorba de faptul că se înnegreşte cerul deasupra ta când vezi emblema rivalilor! Vrei s-o sfâşii, vrei să-i „dărâmi”, să-i îngenunchezi, să-i vezi târându-se! Fiecare derby terminat la egalitate este unul irosit. Statistica nu ar trebui să contorizeze meciurile încheiate nedecis. Fiecare astfel de meci  trebuie rejucat, pentru că în acele 90 de minute, disputa nu este pe puncte, ci pe TOTUL sau nimic!

E DERBY. N-are nici o legătura cu ce a fost sau cu ce va fi. PENTRU ASTA TRĂIM, pentru asta suntem „CÂINI”. Istoria e în mesajele afişate în tribune şi prin hârtiile comentatorilor, în teren exista doar ACUM şi AICI, pentru că fiecare derby e unic – atât pe teren cât şi în tribune.

Atitudinea este esenţială. Pentru a câştiga, trebuie să fim bine înfipţi în pământ. Nu infatuaţi, nu superiori, ci MAI BUNI, mai realişti. Să le exploatăm punctele slabe, să ne valorificăm punctele forte. Trebuie să fim lucizi, calmi, dar agresivi, decişi. Să nu ezităm, să nu calculăm prea mult, să jucam simplu, cu soluţii în primul rând eficiente. Mergem în bârlogul lor, deci să îi citim, să îi evaluăm întâi. Să le tatonam potenţialul. Să măsuram de mai multe ori şi să tăiem exact atunci când trebuie!

Ei sunt cei răniţi. Ei vor intra în teren din eterna postură de frustraţi, pe ei îi doare palmaresul meciurilor directe, palmaresul ultimilor ani, titlul pierdut anul trecut în „Groapă”. Joacă acasă, vor încerca să zboare deasupra cuibului de „câini”. Să-i prindem de blană şi sa-i izbim de pământ! Să-i tundem şi să le dam drumul, să ne jucăm cu ei, mă înţelegi, pac-pac!

Au un mare dezavantaj: fiul de bo antrenorul. Se vor comporta în teren la fel ca el: inconştient. Sunt precari psihic, au nevoie de lideri în teren. Noi să fim 11 şi atât. Ei vor intra încurajându-se, îmbărbătându-se. Se vor mobiliza cu strigăte de luptă. Noi să ne înţelegem din priviri si să-i înfruntăm. Să-i privim drept în ochi, să vadă că suntem acolo, inabordabili!… Să refuzăm „războiul de gherilă” în care vor încerca să ne angajeze. Să nu stăm la „discuţii”. Să fim punctuali. Să înscriem aşa cum numai noi ştim s-o facem.

N-avem nevoie de argumente. Vom intra în luptă pentru a câştiga, acesta este scopul iniţial. Victoria noastră va fi începutul drumului, nicidecum finalitatea. Vorbim despre istoria titlului 19 şi toamna istorică ce va urma. Vorbim despre Dinamo, despre ziua de azi. ACUM, AICI. PESTE EI!

Pentru că noi nu visăm. Noi TRĂIM!

3 – 0 DINAMO – Rapid

In Campionat, Meciuri, Opinii, Statistica on aprilie 24, 2009 at 20:36

Dinamo – Rapid 3-0: S-a schimbat „momentul” !

Dinamo va incepe meciul in urmatoarea formatie: Lobont – Blay. Moti, Tamas, Simao – Torje, Malick, N’Doye, Cristea – Danciulescu, M. Niculaie

In timp ce Claudiu Niculescu este rezerva, debuteaza pe partea stanga fundasul Simao, fiind preferat in locul lui Izvoranu. De asemenea Rednic va incepe cu 2 mijlocasi la inchidere, Malick si N’Doye.

Pe banca de rezerve se afla: Dolha, Izvoranu, Zicu, Bostina, Niculescu, Mitea si Goian

CRONICA MECIULUI
Dinamo a inceput meciul in urmatoarea formula: Lobont – Blay, Tamas, Moti, Simao – Torje, N’Doye, Malick, Cristea – Danciulescu, M. Nicolae. Rednic avea sa ne ofere primele surprize inca dinaintea inceperii meciului, cu Simao titular, la primul meci oficial in tricoul lui Dinamo, apoi titularizarea lui Blay, dupa o perioada de absenta a acestuia. Ambele posturi erau (cel putin pana aseara) deficitare, mai ales pe stanga unde Izvoranu sau Diabate nu faceau prea bine fata.

Primele minute ale meciului au apartinut oaspetilor, care au presat mai bine la mijloc si au reusit sa castige aproape toate duelurile, punandu-si apoi echipa in atac. Risipa de efort pe care acestia o faceau nu s-a concretizat insa, in mare parte jocului foarte bun facut de N’Doye si Malick, apoi de linia de aparare exacta a noastra. Dupa 15 minute insa Dinamo pune mana pe fraiele jocului iar Rapid incepe sa se apere mai mult, aglomerat, lasandu-si singurul varf la centru pentru eventuale contra-atacuri. Atacurile lui Dinamo vin mai mult pe flancuri, acolo unde Torje sesizeaza slabiciunea lui Mardare si Bozovici si trece de acestia in viteza mereu. La o astfel de faza, Tamas lanseaza pe Torje pe extrema, acesta centreaza superb iar Danciulescu reia din vole in poarta lui Andrade, lasantu-l fara replica. Dupa gol rapidistii cad psihic dar ai nostri nu preseaza orbeste al doilea gol, atacurile continuand insa la poarta nefericitului Andrade. Incep sa apara ocazii, mijlocasii suteaza la poarta din orice pozitie iar pe final de repriza, la o faza care a plecat tot de la Torje, Niculaie expediaza o bomba din careu, din intoarcere, insa mingea loveste bara ! In replica, Cesinha are o ocazie buna, trece de Blay ca in curtea scolii, ramane singur cu Lobont si trage, insa portarul nostru se opune excelent.

Dinamo incepe repriza a doua prudent, stiind ca primele cinci minute de la reluare sunt cele mai periculoase, ai nostri parand ca vor sa apere rezultatul. Rapid are initiativa din nou, preseaza dar fara succes desi incursiunile lor sunt periculoase. Moti ne da si el odata emotii cand la o minge simpla aluneaca, riscand sa lase singur cu portarul pe un atacant rapidist, insa cu un ultim efort impinge mingea in corner. Dinamo contra-ataca, din ce in ce mai periculos, profitand de pofta extraordinara de joc a lui TOrje si de faptul ca nici Mardare nici Bozovici nu-l putea opri. La o astfel de faza Torje intra in careu si cade, insa arbitrul nu acorda nimic (reluarea da dreptate deciziei lui). Insa la faza urmatoare, o minge centrata de acelasi Torje, este extrasa de M NIculaie dintre Andrade si Maftei si introdusa in poarta goala cu nonsalanta, 2-0 pentru Dinamo, victoria era deja in buzunar. Rapid se napusteste in atac, insa presiunea lor este din ce in ce mai slaba, probabil pe fondul oboselii. Dinamo incet controleaza jocul ce se apropie de final, rapidistii par resemnati cand in min 89 Cristea, cu un sut din 16 metri urca scorul la 3-0. Din acest moment meciul era jucat, desi arbitrul a acordat 5 minute extra de joc, in care Dinamo efectiv s-a jucat cu adversara care astepta fluierul final. Au mai intrat spre final si Niculescu si Zicu, inlocuind pe Danciulescu si Torje, in aplauzele publicului spectator. Victoria este contabilizata apoi la expirarea minutelor de prelungire, jucatori, antrenori, spectatori, actionari, toata lumea se bucura si pleaca fericita acasa.

Cupa Romaniei – in sferturi cu Rapid!

In Cupa Romaniei, Meciuri, Opinii on martie 19, 2009 at 22:20

Sortii ne-au hotarit astazi adversarul din sferturile de finala ale Cupei Romaniei, Rapid Bucuresti. Dinamo va fi echipa organizatoare, meciul urmind a se desfasura pe teren neutru, convenit de cele doua combatante. Data si ora exacta a meciului vor fi stabilite de muncitorii de la televiziunea lu’ voiculescu, intr-una din zilele de 14, 15 sau 16 aprilie, la numai citeva zile dupa intilnirea dintre Dinamo si Rapid din campionat.

Celelalte meciuri din sferturi sint: Urziceni – Vaslui, CFR Cluj – Pandurii, Bragadiru – Bistrita. Finala se va juca pe data de 13 iunie.