blogdinamo

Posts Tagged ‘Catalin Haldan’

10 fara 11

In Dinamo on octombrie 17, 2010 at 04:17

10 fara 11

 

5 octombrie 2000, inceputul unei tragedii. Catalin Hîldan, Unicul Capitan, se prabusea pe teren intr-o partida amicala la Oltenita. Intregul popor dinamovist suferea o pierdere inexplicabila, o tragedie fara precedent era scrisa spontan, cu cerneala neagra, in sufletele “cainilor rosii “ din toata tara. Capitanul lui Dinamo, sufletul echipei, murea pe teren, in culorile echipei noastre favorite.

Astazi, la 10 ani de atunci, imaginea pierderii lui Hîldan este mai vie ca niciodata, iar tristetea nu poate fi exprimata in cuvinte. Mai trist decat tragicul eveniment este ca Dinamo nu a pierdut numai un jucator, nu a pierdut numai un capitan. Dinamo a pierdut un simbol, a pierdut un spirit care treptat a fost inlocuit cu noile valori ale societatii capitaliste, pragmatice si lipsite de viata. Prin moartea lui Cătălin Hîldan, Dinamo nu a murit, ci a dat nastere unui sentiment pur de apartenenta la valorile sacrificiului, ale devotamentului, onoarei si ambitiei de a lupta pana la capat, indiferent de consecinte. Acest spirit risca sa devina un simplu cliseu, o vorba goala, un non-sens, o pura abstractiune, caci la Dinamo tot ce a fost frumos, valoros, eroic, a fost inlocuit de parvenitism, hoti, mercenari si sclavi.

Singura speranta in pastrarea unui spirit la care facem referire, din pacate, numai cateodata, este ca noi insine sa nu acceptam a renunta la valorile sacre, la onoare, la libertate, la sacrificiu, la demnitate si la increderea in fortele proprii. Este de datoria noastra sa ducem spiritul lui Hîldan mai departe si să îi cinstim numele asa cum si el a facut cinste clubului Dinamo, nu numai atunci cand ne convine, nu numai in fiecare an in ziua de 5 a lunii de trista amintire, nu numai prin vorbe si lacrimi, ci si prin fapte. 5 octombrie 2010, 10 fara 11.

                                Te vom iubi mereu!

Reclame

La multi ani, Piticule!

In Despre "cainii" care nu mai sunt in "haita" on ianuarie 17, 2009 at 00:41

Fiecare generatie isi are idolii sai, daca pentru unii acestia au fost fratii Nunweiller, Dumitrache, Dinu, Dudu Georgescu, Augustin sau Raducioiu, pentru cei mai tineri modelele s-au numit Hildan si Petre.
Nascut in aceeasi zi poetul Eminescu, Piticul nostru cu suflet mare a demonstrat in toata perioada petrecuta la Dinamo ca merita aprecierea si respectul nostru.
Odata cu plecare lui Petre de la Dinamo, o alta generatie urma sa treaca la capitolul amintiri. 18 ani a jucat Florentin Petre pentru Dinamo, perioada in care s-au adunat momente placute (trofee castigate, meciuri memorabile, goluri incantatoare), dar si neplacute (decesul lui Catalin, boala sau accidentarea lui Petre). Toate fac parte din trecutul lui Dinamo si peste toate am trecut impreuna, angajandu-ne sa nu le dam uitarii.
Astfel, chiar daca au trecut mai bine de 2 ani de cand Piticul a plecat de la Dinamo, noi continuam sa-l sustinem si sa-i apreciem aportul si devotamentul fata de culorile alb-rosii. Chiar el spunea intr-un interviu: „Chiar daca am plecat, sufletul si inima mea au ramas la Dinamo!”
E ultimul mohican din generatia „caine pana la moarte”, un fotbalist crescut in spiritul dinamovist, care a inteles ce inseamna sacrificiul in sport. Va trece multa vreme pana cand un alt jucator sa ajunga sa-i egaleze performanta de longevitate la Dinamo.
Speranta exista, chiar in curtea lui Dinamo evoluand fiul lui Petre, Patrick. Sa speram ca aschia nu va sari departe de truchi si ca nu peste multa vreme vom avea un nou simbol care sa duca mai departe traditia inceputa cu fratii Nunweiller.
Ca la fiecare aniversare din ultimii ani, Piticul sarbatoreste in cantonament, departe de tara, fiind in Antalya cu echipa sa de club, Terek Groznyi.
La implinirea a 33 ani, DinamoMania ii ureaza „La multi ani” si va invita sa-i transmiteti urarile voastre!

Cariera:

Primul meci in Divizia A: 15.10.1994 Dinamo_Univ. Cluj (2-0), debut cu gol pentru Petre;

Meciuri:
In Divizia A: 268 meciuri – 46 goluri, din care 259 pentru Dinamo, marcand 43 goluri;
In Bulgaria: 50 meciuri – 21 goluri;
In Rusia: 15 meciuri – 4 goluri;
In Cupele Europene: 35 meciuri – 4 goluri;
La Echipa Nationala: 52 meciuri – 6 goluri.
*** 18 ani a jucat Petre pentru Dinamo,
*** 12 sezone a evoluat „Piticul” pe prima scena la alb-rosii,
*** 43 de goluri a marcat Florentin in culorile lui Dinamo.

Gest frumos

In Actiuni umanitare on decembrie 20, 2008 at 19:43

Liviu Ganea a oferit cadouri unui suporter paralizat.

La aproximativ 110 kilometri de Bucureşti, în localitatea Crasna Noua, un suporter dinamovist trăieşte datorită echipei de suflet.

Clubul din Ştefan cel Mare şi Liviu Ganea i-au dăruit Sărbători fericite unui tînăr cu handicap locomotor
Singura conexiune cu viaţa pentru Cristi Colţea, paralizat aproape complet, sînt familia şi culorile roş-albe. „Are 35 de ani şi în urmă cu 15 ani a paralizat pînă la gît în urma unui accident de maşină, nu-şi mai poate mişca decît mîinile şi capul. Trăieşte doar pentru noi, cei apropiaţi, şi pentru Dinamo„, spune Mirodica, mama băiatului.

Vestimentaţie de „cîine”
Cristi agită supărat mîinile prin aer, iar doamna Mirodica parează imediat : „Gata, gata, nu mai vorbim despre tine, hai să discutăm despre fotbal! Ce să vă spun de Cristi? E înnebunit după Dinamo, poartă haine numai în roşu şi alb, nu mă lasă să cumpăr altceva. Să ştiţi că a jucat şi el fotbal cînd era mic, la Călăraşi, dar totul s-a schimbat după accident”, oftează mama. Liviu Ganea, atacantul de 21 de ani al lui Dinamo, împrumutat la Otopeni pînă în vară, i-a adus zîmbetul pe buze. Un coş special cu bunătăţi de sezon, trening, tricou, fular, ceas şi multe alte obiecte cu însemnele clubului din Ştefan cel Mare.

Bucurii şi tristeţi
„Nu mai pot, îmi vine să plîng. E cea mai fericită zi din viaţa mea „, spune Cristi, care articulează cu greu cuvintele din cauza unui atac cerebral. „Băiatul meu e topit după Dinamo. Cînd a murit Cătălin Hîldan, a vrut neapărat să-l duc la înmormîntare. L-am cărat cum am putut, pentru el a fost foarte important să-l vadă pentru ultima dată pe „, povesteşte Bogdan, fratele lui Cristi.

Dinamo îi dă puterea să lupte cu viaţa, dar a fost şi la un pas să-l doboare. „Acum vreo 5-6 ani, la un meci pierdut în preliminariile din Champions League, lui Cristi i s-a făcut rău, l-am dus repede la Bucureşti la spital şi l-am salvat „, a mai dezvăluit Bogdan.