blogdinamo

Posts Tagged ‘albi-rosii’

CFR Cluj – Dinamo 1-0

In Campionat, Meciuri, Opinii on noiembrie 19, 2010 at 03:23

Dinamo n-a batut pe CFR Cluj, iar pe arena din Gruia n-au intrat 1150 de suporteri dinamovisti, ceea ce, pana la urma, era de asteptat, daca e sa fim cinstiti.

Cu ce argumente putea Dinamo sa-si apropie victoria in acest meci? Omogenitatea echipei? Valoarea jucatorilor? Inspiratia antrenorului? Sclipirile jucatorilor? Nimic! Dinamo are cel mai bun lot din Romania, nu cel mai valoros… Poate suporterii sa fi avut ceva argumente, dar „cainii” au fost supusi epurarii la accesul in stadion, ceea ce a produs efectul scontat de organizatori – anume regruparea dinamovistilor in afara arenei.

Cat priveste „exprimarea in teren”, concluzia e simpla: desi, cu  motoarele turate la maxim, au cedat fara drept de apel in fata Bayernului, elanul si concentrarea la care s-au intrebuintat in Liga Campionilor, le-a permis clujenilor sa treaca din inertie peste noi. Au fost mai omogeni decat noi, valoarea prestatiei lor colective a fost net superioara, iar Cartu e mai experimentat si mai lucid pe durata celor 90 de minute decat Ioan Andone. „Printului” nu i-a iesit nimic, N’Doye a iesit el insusi, lui Munteanu i-au iesit centrarile in afara terenului, Liviu Ganea a iesit pentru a-i face loc lui Alexe, care la randul sau a iesit pe minus la capitolul eficienta. Daca Niculae a ramas acelasi berbec care se propteste in zidul apararii adverse ori de cate ori are ocazia, Andrei Cristea va incepe in curand sa paseze de buna voie mingea la adversar cand ii va iesi un fundas advers in fata. Capacitatea tehnica a atacantilor lui Dinamo este nula. Imaginatie zero, inspiratie zero, conlucrare zero, altruism zero, tactica zero… si atunci ce altceva decat un mare si alb „0” ar fi putut aparea pe tabela de marcaj in dreptul lui Dinamo, la finalul partidei de aseara?

Acceptarea statutului de echipa de pluton este prima conditie pe care trebuie sa o indeplineasca cei care se simt datori sa fie alaturi de acest Dinamo. Pentru toti ceilalti exista Dinamo Old Boys si eventual si Old Style, in caz ca ar trebui sa cautam o alternativa la actuala situatie…

***

Nu trecem cu vederea abuzul comis de clubul din Gruia fata de suporterii dinamovisti, insa dorim sa nu luam din farfuria FC Dinamo painea si cutitul in acest caz. Asteptam o reactie clara si directa, in contrapartida la prestatiile pe care conducatorii clubului le tot pretind de la suporteri si asta din ce in ce mai nejustificat in ultimul timp.

Reclame

CS-ule, incotro?

In Infrastructura, Opinii on iunie 15, 2009 at 13:33

In urma cu cateva luni, suflarea dinamovista se bucura la numirea olimpicei Elisabeta Lipa la conducerea CS Dinamo. Marcel Popescu parasea cu capul plecat, rusinat de ce se intampla la acel moment in Dinamo si anturajul sau, biroul de la etajul 1 al cladirii din Stefan cel Mare. Erau voci care credeau ca inlaturarea chesturului Popescu insemna revigorarea lui Dinamo din toate punctele de vedere, iar Elisabeta Lipa era privita ca ingerul salvator. Si asa cum se intampla de obicei, socoteala din targ nu se potriveste cu cea de acasa. A fost initiata o „curatenie” in randul angajatilor, dar s-au facut si angajari noi, foste colege de barca ale „generalei-chestor” sau colege de generatie. Plata contractelor la baschet sunt in urma cu vreo 7-8 luni, dar aici nu stiu cati merita banii, dat fiind ca la sfarsitul campionatului abia s-au salvat de la retrogradare. La handbal, ratele contractuale se lasa asteptate de jumatate de an, chiar daca baietii lui Colin ii merita din plin. Daca la baschet, toti pot pleca linistiti ca nu plange nimeni dupa ei, la handbal, lucrurile nu stau intocmai. Coordonatorul Alexandru Dimache e la un pas de HCM Constanta, interul Costel Manea e pe drum spre Chiajna (via Ghencea), portarul Sorin Barza, extremele Mironescu si Voica, pustii-viitoare piese de baza in nationala Romaniei- Patru si Stoica sunt pe cale de a parasi Dinamo, si implicit de a destrama o echipa care se anunta o candidata la titlu pentru anul viitor. Dar cine sa le impiedice plecarea, cand unii sunt preocupati de amenajarea unei piste nautice la Pitesti  sau sa le cante imnul Ligii Campionilor pe telefonul stelist (doar telefonul?) sau sa pozeze in mana forte din Parcul Dinamo (alungarea partenerilor de supravietuire a unor sectii). Dar cu siguranta nu se va renunta la legitimarile duble ale unor sportivi, care nu vor cuceri medalii in numele lui Dinamo ci al Romaniei, doar de dragul de a mai da niste prime pentru obiective indeplinite. De curand, circula zvonul ca vor sa desfiinteze si sectia de rugby. Daca isi va duce planul la bun sfarsit vom pune punct, dar va mai exista un „de la capat”?

O intrebare a razbit in ,,Groapa”: ,,CS-ule, incotro?

„Uneori esti cainele. Alteori hidrantul…”

In Campionat, Opinii, suporteri on mai 30, 2009 at 10:51

Ce reprezinta pentru noi Dinamo? E familia noastra sau doar o haita in care ne adunam la vanatoare? Haideti sa ne hotaram odata: suntem cu Dinamo fie vreme buna, fie vreme rea, sau nu?

Din perspectiva bucuriei depline, revenirea pe primul loc in clasament este doar o jumătate de măsură. Satisfacţia pe care am avea-o în cazul câştigării campionatului, nu va fi deplină, pentru că eşecul de la Urziceni a durut. Dar oare, nu ne-am bucurat noi de titlu acum 2 ani, după o înfrângere cu Urziceni? Oare nu ne-am bucurat noi de titlu acum 7 ani, după ce FC Naţional ne bătuse cu o etapă înainte?

Imaginea care însoţeşte acest articol este cea pe care o pregătisem în caz de victorie la Urziceni. Ce am fi scris în el? Desigur, ne elogiam echipa, titrând cu litere cât mai mari AM ÎNVINS! …pentru că victoriile mereu sunt ale noastre. Mobilizarea este mereu a noastră. Istoria este a noastră, noi suntem Dinamo, AICI E DINAMO!

Dacă batem Braşovul cu un 4-0 (ca în 2002) şi la Timişoara meciul se termină la egalitate, vom uita totul. Care e primul lucru care îl vom face? Vom pune mâna pe telefoane şi îi vom suna pe cei care de duminică încoace ne sună sau ne dau SMS-uri ca să ne oftice. Pentru că, de fapt, oscilăm între revoluţii şi dezertări. Când avem argumente, suntem o haită. Dar dacă alţii ne dovedesc, atunci ne disociem – preventiv – nu sunt înfrângerile noastre! Echipa, acţionarii, arbitrul…

Din cele 60 de titluri pentru care Dinamo a intrat de-a lungul istoriei în joc, să nu uităm, am câştigat doar 18! Acesta nu e primul titlu pierdut, nici ultimul. Maniera în care pierdem nu e nici ea nouă. Nu am câştigat 59 de titluri în ultimii 60 de ani, iar anul acesta se întâmplă tragedia şi pierdem titlul! Să spună dinamoviştii cu ştate vechi, de câte ori am ratat titlul la mustaţă?

Anul acesta se împlinesc 30 de ani de când Dinamo pierdea titlul în ultima etapă, în Ştefan cel Mare, în dauna piteştenilor lui Dobrin. Era ceva dramatic. Credeţi că dacă Dobrin juca la FC Argeş, sau dacă soarta meciul a fost decisă in extremis, consolarea a fost mai mare? Credeţi că s-a plecat de la stadion cu inima împăcată? Niciodată înfrângerile nu vor fi uşor de acceptat.

Problema noastră se naşte însă în momentul în care începem să dezgropăm morţii. Când începem să ne amintim toate păţaniile şi năzdrăvăniile din 1980 până azi, când sărim la gâtul acţionarilor şi le cerem să plece, pentru că nu fac nimic cu echipa asta de 10 ani, etc. sau când ne luăm de prestaţia slabă a lui X şi Y din echipă. Toate sunt adevărate. Nu greşim cu nimic când le spunem. Greşim, însă, în momentul în care nu ne includem şi pe noi în toate aceste eşecuri. Noi umplem mereu stadioanele cu steaguri, eşarfe şi flori? Să fim serioşi…

Dacă pierdem titlul, nu va pleca nici un acţionar, staţi liniştiţi! Vor pleca jucătorii şi vor veni alţii la fel de „breji”, iar noi o vom lua de la capăt, în acelaşi stil. Nu va fi nici o revoluţie, nu se va întâmpla nimic deosebit. Ăştia suntem şi aşa cum noi nu ne vom schimba, nu se vor schimba nici jucătorii şi nici acţionarii.  Trebuie doar să acceptăm bărbăteşte eşecurile, aşa cum savurăm victoriile.

Să credem în destin şi să ne respectăm blazonul. Să credem în Dinamo, căci nu există nici un alt club în România care să întruchipeze dragostea, devotamentul şi mândria de a fi „câine”. Să nu vorbim despre idolii altor echipe, căci mentalitatea lor nu este nici nobilă, nici durabilă. Să nu jignim numele „Dinamo”. Să respectăm ziua meciului şi să urmărim echipa la lucru. Să respectăm jucătorii şi antrenorii care ne-au clădit istoria clubului, ca să putem continua cu demnitate performanţele lor. Să nu înjosim un alt dinamovist. Să ne apărăm steagul, eşarfa sau orice alt însemn dinamovist aflat asupra noastră. Să nu defăimăm istoria clubului. Să nu sărbătorim performanţele unei echipei rivale. Să nu invidiem performanţele altora şi nici un alt bun, material sau de palmares, ce este al lor.

…şi abia apoi să mai vorbim.