blogdinamo

Cupa Romaniei, Semifinale, Mansa Tur: Gloria Bistrita – Dinamo 0-2

In Campionat, Meciuri, Opinii on mai 1, 2011 at 15:48

In sfarsit, a dat si Dinamo peste o echipa pe care s-o poata domina clar si s-o invinga fara emotii. Contra selectionatei rezervelor de la Bistrita, echipa lui Andone a parut uneori ca zburda in terenul advers, chiar daca pana la intrarea lui Bakaj, sau mai bine zis, pana la iesirea lui Vlad Munteanu, Dinamo n-a reusit sa se exprime coerent in fata portii adverse.

 

Să nu ne amăgim, Dinamo n-a jucat bine aseară, ci Bistriţa a jucat mai mult cu grija salvării de la retrogradare, în perspectiva căreia, următoarele etape de campionat sunt cruciale pentru echipa lui Tata Jean.

 

În raport cu efortul depus în special în prima repriză, travaliul lui Alexe şi risipa bezmetică de efort a lui Vlad Munteanu n-au avut nici un rost. Practic, Bistriţa, rezumându-se la o apărare în stil ardelenesc, a intrat la cabine cu satisfacţia redutei care n-a căzut înainte de căderea serii. Acesta însă, n-ar trebui să fie un lucru de neglijat pentru Andone, pentru că frustrarea şi incoerenţa în joc, apar tocmai după astfel de prestaţii. Dacă din 20 de tentative de atac, mingea ajunge la atacanţi doar de 2 ori, atunci ratările acestora devin nişte pietre de moară, peste care, odată cu trecerea timpului, jucătorului îi este tot mai greu să treacă. Astfel ajungem să vorbim despre lufturile lui Liviu Ganea sau finalizările defectuoase ale lui Danciu, în condiţiile în care de fapt servanţii sunt principalele piedici în calea prestaţiei pozitive a echipei.

 

Sigur că „politica” odihnirii titularilor este una justă, în special în perspectiva derbyului, dar totuşi, atunci când este introdus în teren, fie şi Vlad Munteanu trebuie să ştie mai mult decât să fugă cu mingea la picior. Probabil că tot în perspectiva derbyului, Cătălin Munteanu a încercat să-şi calibreze şutul şi sperăm să mai exerseze şi la antrenamente până luni, căci altfel nu va reprezenta nici un pericol pentru poarta pe care ne-o dorim atât de mult şi de des găurită…

 

Discuţia în sine ar fi până la urmă mai amplă. Schimbul de generaţii, „noul Dinamo”, necesitatea unor jucători cu experienţă alături de cei tineri sunt teme pe marginea cărora toată lumea are o abordare comună, dar practica ne omoară, de vreme ce pe linia de fund ai 3 tineri şi un veteran, în atac ai din nou un veteran, dar la mijloc logica nu se mai aplică şi jucăm cu un singur tânăr. Cum să se împace verticalizarea lui Alexe cu temporizarea Muntenilor, sau demarcările lui Liviu Ganea cu pasele greşite ale acestora? De multe ori Muntenii se găseau în spatele lui Kone pe faza de atac, sau aveau nevoie de sprijinul lui Dănciulescu pentru a putea urca mingea în treimea adversă. Iată motivele pentru care Dinamo pare că are de fapt nevoie de o linie de mijloc formată din vreo 8 oameni, deşi chiar şi aşa, gleznele  Muntenilor ar rămâne la fel de rigide. Deşi nu vârsta pare a fi problema în acest caz, de vreme ce Dănciulescu s-a mişcat uluitor la primul gol, trimiţând cu eleganţă şi inteligenţă mingea pe lângă Albuţ.

 

Însă totul e bine când se termină cu bine. Până la urmă şi până la proba contrarie, Andone are toată dreptatea, iar dacă o fi să batem şi-n Ghencea, atunci o şi merită!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: