blogdinamo

Cupa Romaniei, 1/4: Dinamo – Craiova 1-1 (3-1 d.p.)

In Cupa Romaniei, Meciuri, Opinii on noiembrie 19, 2010 at 03:29

Sub comanda lui Nelu Nunweiller, „haita” lui Augustin & Co. a reamintit spectatorilor prezenti inca de la ora 19:00 in tribunele stadionului Dinamo, ce inseamna fotbalul… Costel Orac s-a remarcat prin aceeasi predispozitie la efort care l-a facut celebru, insa Dinamo a suferit in zona axului central, unde Ionut Lupescu a parut iesit din forma. Pasa decisiva a Kaiserului s-a lasat asteptata pana la finalul partidei, cu toate ca Oneata a reusit de multe ori cu sarjele sa destabilizeze sale flancul oltenilor, in dreptul carora ocaziile s-au ivit arareori si pentru ca in centrul apararii noastre Cheregi si Ciubotariu au fost de netrecut. Astfel, Dinamo – Craiova s-a terminat nedecis, cu un scor alb.

Dar desigur ca pe cei mai multi dintre dvs. va intereseaza de fapt cealalta partida, in care rezultatul final nu putea fi unul egal. Insa pentru ca in doua randuri, la finalul celor 90 si apoi la finalul celor 120 de minute, tabela de marcaj arata un intolerabil 1-1, meciul dintre actualul Dinamo si actuala Stiinta s-a incheiet printr-o serie de lovituri de departajare, in urma carora Ema Dolha poate pretinde justificat daca nu o statuie, macar un bibelou…

Paradoxal, Catalin Munteanu a fost desemnat de catre organizatori jucatorul meciului, un meci mai mult agonizant decat extaziant, in special in prima repriza a timpului regulamentar si apoi in prelungiri. Berbecismele lui Niculae sunt probabil cel mai dificil test pentru calmul lui Nicolae Badea. Realmente, trebuie sa ai nervi de otel pentru a continua sa accepti tratamentul preferential de care are parte „Sageata” intre titularii lui Dinamo.

Ingaduitor cu Niculae, Andone s-a aratat insa intransigent fata de ineficienta lui Alexe, care la pauza a fost schimbat cu Munteanu – ceea ce s-a dovedit a fi mutarea castigatoare, sau cel putin egalizatoare, pentru Dinamo. Pana la egalare insa, Catalin a reusit sa ne exaspereze cu o centrare jenant de imprecisa dintr-o pozitie ideala si pe care o pregatise cu migala pret de cateva secunde.

Exceptand cateva situatii – numarate la rece, par mai putine decat in timpul jocului – momentele in care Craiova a reusit sa ne destabilizaze apararea au fost rare. Moti se apropie de forma care l-a consacrat, Grigore este deja la potentialul care i-a adus statutul de titular (pe alocuri imperial in interventii), in timp ce Diabate este cea mai tehnica optiune pentru postul sau. Alaturi de acestia, veteranul Bordeanu isi face totusi treaba, chiar daca sunt destule goluri care i se pot imputa de la venirea la Dinamo, ultimul dintre ele fiind chiar cel de aseara, marcat de Dina. Desi golul nu i se datoreaza in intregime, la acea faza petrecuta pe partea s-a, a fost depasit complet. Altfel bun in interventii, Bordeanu a adus in defensiva noastra echilibrul experientei care il poate face pe un aparator sa ramana lucid si concentrat chiar si dupa o interventie ratata.

Daca in aparare ne-am miscat coerent, la mijloc singurul si eternul apreciat este Torje, pentru ca in rest Alexe nu l-a convins nici macar pe Andone, iar Margaritescu, desi a dat o centrare de exceptie, sarcinile din fisa postului le-a indeplinit pe sarite. Introducerea lui Kone aducand un plus mijlocului nostru. Adrian Cristea „si-a revenit” la forma care l-a consacrat si datorita tratamentului special pe care i l-a pregatit Piturca, realmente, situatiile in care „Printul” a reusit sa se miste in voie fiind insuficiente pentru a putea influenta jocul.

Cat priveste atacul lui Dinamo, acesta tinde sa devina ceea ce era la inceputul sezonului apararea. Adica „calcaiul lui Andone” (ca Achile ne ia la suturi in comentarii, daca scriem p-aici despre el…). Liviu Ganea a fost activ, dar prea putin eficient pana la eliminare. Capacitatea sa de a finaliza cu succes ocaziile pe care echipa sau el le creaza, incepe sa ridice semne de intrebare. In orice caz, Liviu a jucat altceva decat Niculae. Odata cu intrarea lui Andrei Cristea, atacul a parut ceva mai realist in exprimare, dar ramane de discutat daca Paun ar putea sa fie mai util echipei, prin tehnica individuala pe care o are, o tehnica superioara cel putin celei cu care se prezinta in ultimul timp Marius Niculae.

In fine, revenind de unde plecasem, Dinamo ne-a oferit, una peste alta, un joc bun; un joc in urma caruia cei prezenti n-au regretat ca au sacrificat plictiseala de acasa pentru spectacolul din „Groapa”. De altfel, Augustin, Orac, Moraru si toti ceilalti, ne-au rasplatit intotdeauna devotamentul! Spre deosebire de actualii titulari, fostele glorii nu mai pot regresa!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: