blogdinamo

Dinamo – Otelul 1-2

In Comunicat, Meciuri, Opinii on octombrie 17, 2010 at 04:16

Echipei Dinamo îi sînt necesare cam patru meciuri pentru a-si aduna un numar de spectatori care sa poata umple stadionul, în conditiile în care media acestora per partida este de circa 3.500. În „Ştefan cel Mare”, fenomenul absenteismului publicului e mai vechi, se ştie. Ne amintim că una din primele dorinţe exprimate de Ioan Andone la revenirea pe banca tehnică a lui Dinamo a fost tocmai aceea de a readuce suporterii la stadion. Pînă acum, omul nu a reuşit. Aş zice chiar, dimpotrivă…

După jocul cîştigat în Cupă, cu Ceahlăul, cînd la meci nu au fost prezenţi mai mult de 500 de oameni, antrenorul Ioan Andone a declarat: „Eu ştiu de ce nu vin suporterii la stadion, dar nu pot să spun. Dacă aş spune, nu ar mai veni nici ăştia care încă vin”. Această declaraţie implică recunoaşterea de către antrenor a existenţei unei temeinicii pentru care suporterii lui Dinamo rămîn acasă, devreme ce doar ignoranţii mai vin la meciurile sale! Poate n-or fi toţi chiar ignoranţi precum s-ar zice, dar, de fapt, antrenorul recunoaşte realitatea existentă, căci, este evident, dacă din tribune ar lipsi doar 3.500 şi nu 10.000 de spectatori, Andone nu ar mai crede că spectatorii care nu vin la stadion au motive temeinice să nu vină. Aşadar, pentru ca măcar pe ignoranţi să nu îi pierdem, Andone ţine secretul legat în sertar. Bun, dar noi, ăştialalţi, ce să facem? De grija lor, tot… mucles? Vorba apostolului Iulian…

Perdant şi în faţa Vasluiului, după insuccesele cu Universitatea Cluj-Napoca şi FC Braşov, Ioan Andone mai sublinia o realitate vizibilă cu ochiul liber. Aceea că Dinamo este în criză. După înfrîngerea de la Urziceni, el afirma misterios: „Avem probleme serioase. Eu ştiu cum pot fi rezolvate, dar nu pot să vă spun”. De ce? Secret profesional, parează Andone. O fi, dacă zice el. În aceste condiţii, pentru curioşi a devenit o îndeletnicire de bun simţ, dacă nu cu de-a sila, să aştepte în necunoştinţă de cauză, dar cu încrederea şi deferenţa de rigoare, ca antrenorul să rezolve sau măcar să amelioreze problemele, cît de serioase v-or fi fiind. Numai că, surprinzător pentru unii, dar previzibil pentru alţii, în orice caz mult supărător pentru toţi dinamoviştii, meciul care a urmat, cu Oţelul Galaţi, a fost pierdut şi el, bine-mersi, adîncind problemele a căror rezolvare ţin de invocatul secret profesional al antrenorului.

După meci, tehnicianul lui Dinamo a venit cu o completare oarecum circumstanţial-justificativă pentru situaţia în care se află el şi echipa sa:  „Rezolvarea problemelor pe care le avem nu depinde numai de mine. Că dacă ar depinde, le-aş rezolva”. De cine anume mai depinde rezolvarea acestor netrebnice şi nesfîrşite probleme este, evident, tot secretul lui Andone. Altfel, ne-ar fi spus şi nouă întregul adevăr, fiindcă, zău!, chiar ne interesează. Unii au observat şi aspectul că echipa a jucat altfel în primele etape, iar rezultatele se ştiu. A observat, desigur, şi antrenorul. Faptul, însă, pare a fi unul paradoxal, căci el spune – ştie cel mai bine! – că, în raport cu începutul campionatului, astăzi echipa e superior pregătită. Atunci? „Sîntem mai bine pregătiţi decît la început, dar s-a pierdut ceva”, ne explică el. S-a pierdut ceva?! Ce? Pentru numele lui Dumnezeu, oare ce s-a pierdut? „Eu ştiu ce s-a pierdut, dar nu pot să spun”, ni se autoimpune, încă o dată, interesant şi misterios, Andone. O, nu! „Agentul 007” ne-a lovit, iarăşi, drept în tîmplă. Destul! În mod invariabil şi inevitabil, precum vedeţi, răspunsul oricărei întrebări pe care ar avea-o cineva către Andone relativ la Dinamo este, aţi ghicit!, un secret. Alt secret al lui Andone. Încă unul şi încă unul…

Prin urmare, cum la antrenorul Ioan Andone totul se doreşte un secret de cînd a revenit la Dinamo, dar la echipă, cel puţin deocamdată, nu se schimbă nimic în bine, nu ne rămîne decît să îi respectăm antrenorului apărarea secretelor pe care le deţine şi să sperăm că va reuşi să schimbe ceva în bine, în succes, data viitoare, cînd primim vizita eternei noastre rivale. O rivală pe care el, Andone, nu mai demult decît în primăvară, a demolat-o în Giuleşti, ca antrenor al Rapidului. Dar, dacă şi data viitoare Ioan Andone se va afla în situaţia de a-şi pune explicaţiile datorate publicului dinamovist sub sechestrul secretului, înseamnă că, de fapt, singurul „secret” real al antrenorului nostru este că joacă la cacealma. Căci, în fotbal, ca şi în politică spre exemplu, secretomania nu este decît subterfugiul lipsei de soluţii. Altfel spus, că şi în fotbal, secretomania este subterfugiul incompetenţei.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: