blogdinamo

Archive for 30 mai 2009|Daily archive page

„Uneori esti cainele. Alteori hidrantul…”

In Campionat, Opinii, suporteri on mai 30, 2009 at 10:51

Ce reprezinta pentru noi Dinamo? E familia noastra sau doar o haita in care ne adunam la vanatoare? Haideti sa ne hotaram odata: suntem cu Dinamo fie vreme buna, fie vreme rea, sau nu?

Din perspectiva bucuriei depline, revenirea pe primul loc in clasament este doar o jumătate de măsură. Satisfacţia pe care am avea-o în cazul câştigării campionatului, nu va fi deplină, pentru că eşecul de la Urziceni a durut. Dar oare, nu ne-am bucurat noi de titlu acum 2 ani, după o înfrângere cu Urziceni? Oare nu ne-am bucurat noi de titlu acum 7 ani, după ce FC Naţional ne bătuse cu o etapă înainte?

Imaginea care însoţeşte acest articol este cea pe care o pregătisem în caz de victorie la Urziceni. Ce am fi scris în el? Desigur, ne elogiam echipa, titrând cu litere cât mai mari AM ÎNVINS! …pentru că victoriile mereu sunt ale noastre. Mobilizarea este mereu a noastră. Istoria este a noastră, noi suntem Dinamo, AICI E DINAMO!

Dacă batem Braşovul cu un 4-0 (ca în 2002) şi la Timişoara meciul se termină la egalitate, vom uita totul. Care e primul lucru care îl vom face? Vom pune mâna pe telefoane şi îi vom suna pe cei care de duminică încoace ne sună sau ne dau SMS-uri ca să ne oftice. Pentru că, de fapt, oscilăm între revoluţii şi dezertări. Când avem argumente, suntem o haită. Dar dacă alţii ne dovedesc, atunci ne disociem – preventiv – nu sunt înfrângerile noastre! Echipa, acţionarii, arbitrul…

Din cele 60 de titluri pentru care Dinamo a intrat de-a lungul istoriei în joc, să nu uităm, am câştigat doar 18! Acesta nu e primul titlu pierdut, nici ultimul. Maniera în care pierdem nu e nici ea nouă. Nu am câştigat 59 de titluri în ultimii 60 de ani, iar anul acesta se întâmplă tragedia şi pierdem titlul! Să spună dinamoviştii cu ştate vechi, de câte ori am ratat titlul la mustaţă?

Anul acesta se împlinesc 30 de ani de când Dinamo pierdea titlul în ultima etapă, în Ştefan cel Mare, în dauna piteştenilor lui Dobrin. Era ceva dramatic. Credeţi că dacă Dobrin juca la FC Argeş, sau dacă soarta meciul a fost decisă in extremis, consolarea a fost mai mare? Credeţi că s-a plecat de la stadion cu inima împăcată? Niciodată înfrângerile nu vor fi uşor de acceptat.

Problema noastră se naşte însă în momentul în care începem să dezgropăm morţii. Când începem să ne amintim toate păţaniile şi năzdrăvăniile din 1980 până azi, când sărim la gâtul acţionarilor şi le cerem să plece, pentru că nu fac nimic cu echipa asta de 10 ani, etc. sau când ne luăm de prestaţia slabă a lui X şi Y din echipă. Toate sunt adevărate. Nu greşim cu nimic când le spunem. Greşim, însă, în momentul în care nu ne includem şi pe noi în toate aceste eşecuri. Noi umplem mereu stadioanele cu steaguri, eşarfe şi flori? Să fim serioşi…

Dacă pierdem titlul, nu va pleca nici un acţionar, staţi liniştiţi! Vor pleca jucătorii şi vor veni alţii la fel de „breji”, iar noi o vom lua de la capăt, în acelaşi stil. Nu va fi nici o revoluţie, nu se va întâmpla nimic deosebit. Ăştia suntem şi aşa cum noi nu ne vom schimba, nu se vor schimba nici jucătorii şi nici acţionarii.  Trebuie doar să acceptăm bărbăteşte eşecurile, aşa cum savurăm victoriile.

Să credem în destin şi să ne respectăm blazonul. Să credem în Dinamo, căci nu există nici un alt club în România care să întruchipeze dragostea, devotamentul şi mândria de a fi „câine”. Să nu vorbim despre idolii altor echipe, căci mentalitatea lor nu este nici nobilă, nici durabilă. Să nu jignim numele „Dinamo”. Să respectăm ziua meciului şi să urmărim echipa la lucru. Să respectăm jucătorii şi antrenorii care ne-au clădit istoria clubului, ca să putem continua cu demnitate performanţele lor. Să nu înjosim un alt dinamovist. Să ne apărăm steagul, eşarfa sau orice alt însemn dinamovist aflat asupra noastră. Să nu defăimăm istoria clubului. Să nu sărbătorim performanţele unei echipei rivale. Să nu invidiem performanţele altora şi nici un alt bun, material sau de palmares, ce este al lor.

…şi abia apoi să mai vorbim.

Reclame

Unirea Urziceni – Dinamo 1-0. Titlul e pierdut?

In Campionat, Meciuri, Opinii, Statistica on mai 30, 2009 at 10:47

Daca va era dor de idiotul de Salomir arbitrajul spaniolului Cezar Muniz Fernandez. a fost identic si la fel, singura mirare pe care o avem este ca nu am avut doi oameni eliminati din teren. Ploaie de cartoane galbene in prima repriza pentru faulturi imaginare, nici un avertisment pentru intrarile dure ale gazdelor, Simao eliminat pentru, iarasi, un fault imaginar, hent in careul Urzicenilor, 11m clar la Simao chiar sub nasul nesimtitilor de arbitri straini, 3 minute de prelungire numai dupa tragerile de timp practicate cu nesimtire de gazde si Dinamo pierde un meci decisiv, fiind acum in pericol, din cauza unor blaturi anuntate, sa piarda un campionat pe care de drept ar fi trebuit sa il castigam linistit.

Nu stim ce va urma de acum incolo insa ce am vazut in seara aceasta depaseste orice imaginatie. Coalitia anti-Dinamo se pare ca da rezultate, acest meci fiind pe tipicul hotiilor la care eram supusi la meciurile cu zdiaoa. Nu am crezut ca acest lucru este posibil insa MM Stoica, un rutinat probabil in a aranja smenuri cu arbitri, romani si straini, a comis-o. De acum depindem de altii. Iar acei altii sunt niste jeguri fara onoare, Timisoara si spurkkatii. Si retineti, toate acestea sub privirile blande ale oficialilor FRF si LPF, unii arestati, altii inculpati, iar altii cercetati atent !!!

NU E PRIMA OARA !
Urziceniul nu este la prima furaciune in fata noastra. La meciul din tur Dinamo a mai avut un gol anulat degeaba ! Apoi in anii trecuti Urziceni a egalat pe Dinamo in urma unui penalty inventat de arbitru, fapt recunoscut si de antrenorul lor. Meciurile de la Urziceni au fost mereu cu cantec, cu avantaje subtile pentru gazde, offside-uri nesanctionate si faulturi trecute cu vederea la gazde.

PUNCTELE IROSITE IES PE NAS
Otopeni 2 puncte, Iasi 3 puncte, Medias 2 puncte, zdiaoa 2 puncte adunate fac 9 puncte cu care astazi eram campioni in vacanta si nu am fi stat cu emotii. Din pacate trecutul nu mai poate fi reparat si vom fi nevoiti sa platim consecintele. Inca o data, de parca nu ne-am fi saturat de platit d’astea pana acum !

Dinamo – FC Timisoara 3-1

In Campionat, Dinamo, Meciuri, Statistica on mai 30, 2009 at 10:45

Foarte aproape…!

Joc de posesie excelent, capacitati de energie uimitoare si faze decisive de calitate formidabila. Plus o determinare razboinica la care unii din afara podiumului pot doar sa viseze. Tot ce a fost necesar in aceasta seara pentru ca Dinamo sa rezolve o partida de o importanta uriasa in lupta pentru titlu.

O atitudine modesta in declaratii, admirabila in teren. Desi dinamovistii au fost provocati de Balint, care a facut niste declaratii ironice la adresa noastra si nu a stiut, asadar, sa se orienteze in acest sens. Nu ca ar fi nimerit vreodata cum sa se orienteze.

In aceasta seara, Dinamo a dat o lectie. A aratat ca o serie de 17 etape deosebit de importante nu se gestioneaza cu o echipa ce se retrage dupa ce deschide scorul, (datorita faptului ca nu face fata fizic), o echipa condusa de un antrenor abia adus, fara mari performante. Chit ca se bazeaza pe „increderea” lui Jabba, oricat ar insemna.

In aceasta seara am aratat ca o echipa a unui club de rangul lui Dinamo nu poate fi invinsa din spatele unei palisade. Cand esti asaltat de Marius Niculae, Ionel Danciulescu sau Ousmane N’Doye nu te baricadezi. Iesi si infrunti primejdia. Altminteri… patesti ca AEK (sau cum ii mai cheama pe astia).

Multi spun ca putem zice „hop” dupa mult-asteptata victorie de la Urziceni, insa fie-mi ingaduit sa spun ca Brasovul reprezinta o piedica insemnata. Acest lucru nu inseamna, totusi, foarte mult. Nu daca vom lupta cu aceeasi determinare ca in seara asta. Pentru ca atitudinea a facut diferenta, si nu executiile extraordinare ale lui N’Doye, un jucator emblematic pentru traditia lui Dinamo, prin forta si prin organizarea sa.

Ne ramane, deci, sa sprijinim echipa pana la capat si sa speram ca vom vedea aceeasi tenacitate in ultimele trei meciuri. Si, de ce nu, in Liga Campionilor…

Insa stim cat de mare este dorinta canina pentru atingerea grupelor LC si este greu sa te indoiesti ca partida cu Urziceni va fi abordata cu ambitie. Gloria este foarte aproape. Este necesara mare parte din capacitatea noastra de concentrare pentru a o ajunge. Dar vom face asta, pentru ca trebuie. Pur si simplu.

Asadar, cu cantec, inainte, mars. Spre Liga!